Puzzle

Te doare, ai febra. Capul tau fierbe. Te frige. Iti inchizi in palme tampla. Si totusi afara e frig. Si portita aceea da, a scartait. Nu, pe mine nu ma deranjeaza. Eu aud normal. In mine vina nu amplifica.

Infigi dintii si buzele tale crapa pe imaginea stelelor. Lumina invadeaza. O respiri, o mirosi. Da buzna in plamanii tai.

Vantul alearga si el. Izbeste. Se razbuna. Toti stiu. Stiu si eu, dar tot vorbesc calm. Nu ti-ai dat seama cand s-a intunecat cerul, e normal. Doar ai contorizat fiecare miscare din jurul tau si ai incercat sa-i vezi legatura cu tine. Acum rad. Da, auzi bine. Picaturile de ploaie te lovesc violent peste fata. Biciuiesc. Pedepsesc si ele cum pot.

Doar tu stii in raport cu ei. Nu ei sunt aceia. Esti tu stiind raporturile. Nu exista intuneric deplin pe Terra. Pamantul e al Soarelui. Si Soarele trece dincolo de orice e material. Stii asta. Ai simtit-o cand ti-a strapuns plamanii.

Ti-e frica. E senzatia ca ceva din afara te inghite. Ca esti mic.

Te trezesti si ai in tine cea mai subita si sincera dorinta de a cauta cel mai intunecat coltisor. Sa fie un loc in care nimic sa nu se vada. Vezi ca se poate sa inventezi si clipe fara umbra? Pentru ca in intuneric deplin n-ai umbra.

Roiesc taxiurile in jur. E viteza. E viscol, furtuna. Ti-e groaza. Te izbeste singuratatea. Esti sau ai fost lasat singur in prag de catastrofa.

Abia acum alergi. Nu poti sa tipi. Ma auzi pe mine sacadat si frica ta imi accentueaza silabele. Ai impresia ca eu am ridicat tonul, ca ma apropii in mod cert de un punct culminant. Dar nu sunt eu. E doar frica ta exacerbata. Cosmarul tau. Eu sunt aceeasi. Vorbesc la fel.

Ai prins ideea si deja iti place. Deja iti plac ideile.

Alergi. Sau nu. Nu alergi. Mergi pe strada si casti fara sa pui mana la gura. Musti din aer fara filtru. Inghiti cerul. Il rupi. Iti asumi. Asumi totul; cunoasterea, noaptea, astrii, intunericul, priveghiul cerului asupra ta...Neincetat. Caci ai putea muri in orice clipa.

Ai impresia ca toata lumea stie ca asa esti tu cand minti.

Stiu ca a inceput ploaia. Ma bucur de tunete. Disperi si alergi in cerc. Si soarta te arunca din pas in pas. E iar prea multa lumina. Fulgera.

Maine am sa te uit. Cu toate ca in fiecare seara am sa-ti rostesc numele ca pe o rugaciune.