Oameni, nu animale

Astazi. Am nevoie de oameni si ii ador, respect oamenirea si sunt mandra ca sunt ceea ce sunt azi, aici, ca am cunoscut atatia oameni care mi-au fost si-mi sunt inca dragi. N-o sa obosesc vreodata sa caut artistul si geniul din fiecare.
Nu cauta sa fii multumit cu tine insuti, nu asta trebuie. Trebuie sa fii fericit cu ceea ce esti si sa te impaci cu propriile credinte, sa traiesti in armonie cu ele, convingerile si principiile tale. "Be the change you want to see in the world! " (Mahatma Gandhi).

Din generoasele argumente "de ce ne deosebim de animale? ":
Avem un caracter bine definit, sau mai bine zis o personalitate pe care ne-o formam in urma unui cumul de trairi, experiente si cugetari interioare, lucru care mi se pare ca lipseste la ele. Mult.

Uite numai cata capacitate de a distruge detinem si pana unde am mers...pana la a inventa bomba atomica si poate mult mai mult de atat. Oamenii ma acuza daca le spun ca mai ales prin inteligenta ne deosebim de animale pentru ca au numeroase exemple in care si animale dau dovada de inteligenta. Dar inteligenta noastra se deosebeste total de a lor pentru ca noi acumulam cunostinte constienti sau tocmai cu scopul de a evolua. Suntem singura specie care-si poate asuma evolutia, pentru ca daca la pesti (de exemplu) ea se poate pune pe seama unor factori cum ar fi mediul, noi, oamenii, suntem aceia care am evoluat din proprie dorinta si total constienti.

O alta chestie care mi se pare ca-l pune atat de sus pe om este faptul ca omul cauta in permanenta explicatii, el vrea sa-si explice mecanismele vietii ca sa poata crea. Vrea sa devina creator.
Si cu mult mai mult de atat, daca admitem ca Dumnezeu le-a creat pe toti si pe toate, atunci noi suntem singura specie care o stie si o crede. De-a lungul istoriei au existat atatia oameni remarcabili, oameni celebri; animale...nu stiu sa fi existat vreunul. Avem capacitatea de a transmite informatia din generatie in generatie.

Si iarsi respectul mi se pare o valoare superba care infrumuseteaza cu atat mai mult omul. Avem idei, idoli, memorie si idealuri.

Ca si oameni am creat arta, expresia si dorinta de expresivitate, am creat muzica si o societate care ne induce sentimentul de apartenenta. Si avem zeci de ierarhi ca dovada a subiectivismului (si repet, desi cu riscul de a deveni enervanta, ca animalele nu pot fi subiective) si ca urmare impartim oamenii in functie de criterii (pentru ca avem criterii! ) si avem oameni pe care ii iubim mai mult si oameni pe care ii iubim mai putin, avem capacitatea de a selecta si aceea de a simti placere cand ceva ne reuseste.

Si iarasi...oamenii pot crede in minuni (spre deosebire de animale...si mi se pare cu totul specific uman acest verb "a crede") si nu numai asta. Oamenii au capacitatea de a face dintr-un rasarit de soare, dintr-o petala de floare de pe care se scurge roua o intreaga minune, au capacitatea de a atribui valori lucrurilor si intamplarilor; din nou: subiectivism. Si ca urmare a acestui fapt au creat un intreg cult pentru femeie, au contemplat-o si au dorit-o, au facut-o sacra si devreme ce au reusit inseamna ca au avut si puterea s-o faca asa. Au puteea de a face din orice vis realitate si au vise...

Au discernamant, morala si constiinta si in primul rand retineri si principii. Si chiar daca admitem ca toate lucrurile spre care tindem noi ca oameni (iubire, perfectiune, evolutie) sunt doar niste iluzii, faptul ca aspiram la ceva, fie chiar si iluzoriu ne face superiori oricarui animal. Aspiratia spre inalt e uimitoare!

Si ca dovada avem un intreg cult pentru cer, chiar daca el in fond este nepalpabil.

Sigrid