Libertate

“Simt ca sunt liber, dar stiu ca nu sunt.”

Anul acesta la Babel. Mi-amintesc cu mult drag de toate piesele pe care le-am vazut si de o groaza de artisti cu care am interactionat.
Am asistat pe 16 iunie la ora 18:00 la “Chinese Lesson” pusa in scena de Teatr Akademya Ruchu, un grup de amatori din Polonia. Piesa a fost o explozie de originalitate, diferit de absolut tot ceea ce s-a prezentat anul acesta la Babel. S-a jucat cu un public restrans care se afla pe scena. Putinele cuvinte care s-au rostit au fost traducerea din romana in chineza a unor concepte precum: “libertate”, “solidaritate”, “dreptate”, etc. Actorii (in numar de cinci) scriau pe niste banci aceste cuvinte si apoi se asezau orizontal si perpendicular peste cuvintele scrise cu creta, care se imprimau pe pieptul lor, pe tricourile negre. Pentru mine asta a sugerat o prezentare a lor, o autocaracterizare care ne-a aratat valorile pe care ei le poarta sau le au imprimate in suflet, cu atat mai mult cu cat asta se intampla la inceputul piesei. Piesa a fost fragmentata in vreo 5 sau 6 scene. O a doua scena care mi-a placut foarte mult a fost cand au stins luminile in toata sala si cu ajutorul unei luminite fiecare actor identifica pe perete un mesaj scris in engleza, aflat pana atunci in intuneric. Ne-au “luminat” cu privire la niste adevaruri istorice despre unele atacuri teroriste din Polonia.
Oricum... s-au axat foarte mult pe prejudecatile unui public care nu voia sa coopereze. S-au plimbat printre noi si ne-au sarutat picioarele peste bucatile de banda adeziva pe care ni le lipeau in prealabil. Noi strambam din nas.
Scena finala. Am iar strambat din nas. Atunci doi barbati s-au descaltat, dar am observat ca o faceau ca sa promoveze mesajul final. Peste picioarele goale si-au pus noua sosete. Pe sosete scriau in ordine urmatoarele cuvinte: “Simt ca sunt liber, dar stiu ca nu sunt.”

Mi s-a parut genial citatul, inca mi se pare. M-a facut sa ma gandesc serios la iluzia libertatii. La forma in care suntem, daca suntem, liberi, noi, oamenii. Si adevarul este ca nu suntem deloc. Democratia ne minte ca avem libertate; libertatea de a face tot ceea ce nu-i raneste pe cei din jur. Asta nu e libertate, e inchisoare. Sunt liber sa ma misc in celula mea, dar sunt intr-o celula.

Atata timp cat exista legi, nu exista libertate.

Nu vorbesc de legile unui stat sau ale unui teritoriu.

Nu vorbesc de legile scrise.

Ma gandesc la cat de ingradita este libertatea mea prin simplul fapt ca in jurul meu exista inca cel putin o persoana. Ma gandesc ca atunci cand fac ceva exista in permanenta in mine teama prejudecatilor celor din jur. Nu sunt libera sa ma apropii de cineva. Nu sunt libera sa aleg fara compromis. A fi liber inseamna a avea dreptul sa alegi sau sa faci ceva fara sa suporti consecinte. Nu am aceasta libertate. N-o avem niciunul din noi. Cel putin, nu cred eu s-o avem.

Cat de liber este un om care are constiinta, memorie, remuscari? Cat credeti ca poate fi de liber un om care are memorie? Nici cat negru sub unghie. Din nou. Oare animalele sunt libere, oare ele au trecut, istorie?

Cultura imi ingradeste libertatea. Stiu ca sunteti toti niste virtuosi, ca iubiti cultura. Dar daca v-ati iubi pe voi, n-ati mai iubi cultura. A te naste apartind la ceva inseamana a te naste mai putin liber decat te lasa societatea sa crezi. Mai putin liber decat iti defineste.

Vorbind de societate. De religie. Citeam zilele trecute din primul volum de Fratii Karamazov. Mi s-a parut geniala ideea ca libertatea este cel mai ingrozitor lucru pentru societate. N-o sa putem niciodata sa cream o societate in care sa fim liberi. Am spus societate, am terminat cu libertatea si am inceput cu responsabilitatile. Cu regulile. Actorii din Polonia n-au fost nici macar o clipa liberi sa-si joace piesa. Au platit libertatea lor cu priviri aruncate urat din partea noastra.

Iarasi, tot acolo, frumoasa ideea ca omul nu pe Dumnezeu il cauta de fapt, ci minunile Sale. O sa scriu aici si un citat de la pagina 435 in care ipotetic vorbind un calugar ii reproseaza lui Iisus ca iubeste prea mult libertatea: “oamenii ti-au stigat: Pogoara-te acum de pe cruce, vom vedea si vom crede! tu nu te-ai invrednicit sa cobori, fiindca nu voiai sa-l castigi pe om printr-o minune, asteptand o credinta liber consimtita din partea lui, nicidecum prilejuita de vreun miracol. ”. Asta e singura definitie viabila pe care o mai pot atribui momentan libertatii. Mi se pare din toate singura libertate care ne-a mai ramas.