Rosu

E rosu cerul azi, si rosii sunt si norii.
Ce devotat mi-e rosul azi, si ieri ce devotat mi-a fost!
Dintotdeauna...
Imi pare viu, sau doar se joaca el cu mine. De-a viata.
Imi pare ca-i un sentiment pierdut in zare. Sau o traire?
Trairea mea?
Intreaga mea viata...asa va fi-cu rosul meu vopsita.

Caci azi sau maine voi muri. Ma vor ucide albul,
verdele si galbenul ma vor ucide
-prin sentimente si senzatii multe. Si-
prin dor. Prin dor de rosu.
Dor de viata, de clipe aprinse, prin dor
de foc si de renastere.
Dor de timp. Si ma sufoc.
Sau ma voi sufoca, caci in prezent...

E rosu.
E rosu timpul ce vine inspre tine,
e rosie zarea...
si din mine,
din mine toata, e rosie obsesia,
si cugetul, si marea.
Si-acum ca totul piere din tablou- si viata
asa cum pulseaza,
si roua, si emotia- toate-mi sunt rosii.
Si pe cer, pe cerul meu, pe cerul rosu
se strang in zare norii.

Si soarele cu lumina lui rosie mai coloreaza zorii,
si altceva nimic. Atat.

Si maine, poate maine sau poate azi;
sau poate maine dupa maine, sau intr-o alta zi...
va ninge!
Va ninge azi sau poate nu, dar eternitatea asta, sau
eternitatea viitoare o sa ninga.
Oh! tu, zapada alba ce te-asterni...
de nu stiu unde si umplii tu cu lacrimi ochii care,
dor de stralucire.
Si cureti, si speli, si reinvii si alte culori.
Dar poate azi, sau poate maine...
parca te vad- vei obosi.
Te-nvinge oboseala, te topeste, te face apa vie si cuminte
si printre picaturi te lasa vremea

sa cedezi spre verde.
Se-ntoarce verdele la viata; e primavara.
E azi, e maine sau poate va fi
-in eternitatea asta.
sau viitore-
E verdele atat de verde incat iti pare, desi revigorant
ca imbatraneste.

Si vine galbenul din urma- galbenul florilor,
al orizonturilor, al gusturilor, al fructelor- goneste.
Ai zice ca-i etern.
Si iarasi toamna; dar ma voi sufoca din vreme. Si
nu voi stii de ce.

Voi plange cu lacrimile mele rosii,
insufletite de emotie si impresii
ratacite.

Degeaba.

In van sunt lacrimile mele,
cand eu nu le mai pot
percepe rosii.
Ce conteaza? Poate va ninge azi,
dar acum,
in clipa asta si in cea trecuta nimic nu poate fi decat doar rosu.

E rosu.
E rosu timpul ce vine inspre tine,
e rosie zarea...
si din mine,
din mine toata, e rosie obsesia,
si cugetul, si marea.
Si-acum ca totul piere din tablou - si viata
asa cum pulseaza,
si roua, si emotia - toata-mi sunt rosii.
si pe cer, pe cerul meu, pe cerul rosu
se strang in zare norii.